Night 6: Long ago

Just as I was looking for something in my English notebook, I found this poem I'd written sometime in October last year. It was an assignment from the textbook, and I love it and it scares me at the same time. Notice the beginning of the lines? That was the assignment...

Fiery flames across the fields

Incinerating everything.

God's greatest grieves

Have come down to the Earth

Terrible deaths hurting the hearts

In which God's love could see redemption

Nothing remains the same

God saves the souls of worthy ones.

Damnation for the guilty, 

Ravaging pain that tears the soul.

Amongst them an angel comes

Greeting the gruesome scene.

Over the passing time, omnious

Night-walkers kill more prey.

Sinners shall be  gone.

Night 5: Life going down

Nici nu vreau să mă gândesc la cât timp a trecut de când am mai postat ceva, fie aici, fie pe forum... Dar pur şi simplu nu am fost în stare. Nu mai pot să mă concentrez la nimic, mă culc târziu şi dorm cu ochii deschişi la şcoală, iar săptămâna viitoare încep tezele... Miercuri la mate, vineri la engleză (of, de ce nu am putut s-o fixăm mai târziu, e singurul lucru care îmi mai drege gustul amar al şcolii), marţea următoare la chimie, miercuri la română şi încă nu am fixat teza la informatică. NU MAI POT! Abia aştept să se termine tot, să vină iar vacanţa, în care am să stau cât e ziua de lungă în casă, ca să nu mă mai ardă soarele...
Urăsc soarele. Duminică, la gratar, m-a făcut ca un rac. Pariez că durează pe puţin două săptămâni până o să arate a piele bronzată şi dumnezeu ştie cât o să mai dureze până dispare şi bronzul. Urăsc să mă bronzez. Ce aveţi cu pielea mea albă?! Nu vă place, nu vă uitaţi la mine, nu v-am pus eu, dar lăsaţi-mă în pace!
Mai am de făcut două teme şi de citit o carte din care mâine dau lucrare, din care n-am citit decât vreo 5%. Urăsc viaţa asta!